Verificarea sistemelor de franare

Importanţa pe care sistemele de frânare o au în realizarea nivelului corespunzător de securitate activă a automobilelor a condus la conceperea mai multor modalitaţi de verificare a lor. Unele dintre ele se efectuează pe drum, în condiţii reale de rulare, şi au în vedere fie determinarea deceleraţiei maxime, fie măsurarea spaţiului de frânare minim şi calcularea deceleraţiei medii pe durata probei. Aceste încercări, deşi oferă avantajul solicitării sistemului de frânare în condiţii reale de funcţionare, prezintă o serie de inconveniente: necesită deplasarea de la atelierul de întreţinere până la porţiunea de drum adecvată încercărilor, porţiune ce se află, de regulă, în afara localităţilor, rezultatele măsurătorilor sunt influenţate de starea drumului, declivitatea acestuia, viteza şi direcţia vântului. În anumite perioade încercările nu pot fi efectuate din cauze atmosferice (ploaie, ninsoare, polei, vânt prea puternic), probele implicând frânări bruşte în condiţiile traficului de pe drumul respectiv, fapt ce măreşte pericolul producerii de accidente.  

Din aceste motive, încercările pe drum sunt în prezent efectuate în special pentru omologări de noi automobile sau pentru verificarea menţinerii performanţelor tehnice de-a lungul unei perioade îndelungate de fabricare a unui anumit tip de automobil.  Pentru activitatea de diagnosticare curentă, în prezent, se utilizează standul de diagnosticare cu role datorită dimensiunilor de gabarit mai reduse faţă de cele inerţionale, pericolul de accidentare mai scăzut şi preţul mai accesibil. În plus, acestea oferă posibilitaţi de diagnosticare pe elemente a sistemului de frânare cu o foarte mare eficienţă. 

Pentru diagnosticarea sistemului de frânare al autovehiculelor pe roţi sunt disponibili anumiți parametrii de diagnosticare ce pot reflecta performanţele de frânare ale autovehiculului respectiv. 

Aceşti parametrii de diagnosticare sunt deceleraţia, spaţiul de frânare şi forţa de frânare dezvoltată la roţile autovehiculului. Pentru măsurarea primilor doi parametrii de diagnosticare este necesar să se efectueze încercarea sistemului de frânare în condiţii de drum, adică să se dispună de o pistă liberă, orizontală, cu îmbrăcăminte asfaltică şi cu o lungime suficientă pentru ca automobilul să atingă o anumită viteză şi apoi să frâneze. 

Din acest motiv se renunţă la analiza acestor doi primi parametrii de diagnosticare şi astfel pentru măsurarea forţei de frânare dezvoltată la roţile autovehiculului (Ffr) se utilizează standul cu role special destinat.  

Standurile sunt prevăzute cu role pe care se aşează roţile aceleiaşi punţi ale automobilului, roţile celorlalte punţi rămânând în contact cu pardoseala atelierului. După simularea vitezei de deplasare dorite, prin rotirea rolelor, se acţionează sistemul se frânare al automobilului şi se măsoară forţa de frânare pentru fiecare roată.

Standurile cu role sunt clasificate după tipul autovehiculului ce urmează a fi testat. Astfel sunt, standuri cu role pentru diagnosticarea sistemului de frânare al motocicletelor, standuri cu role pentru diagnosticarea sistemului de frânare al autoturismelor şi standuri cu role pentru diagnosticarea sistemului de frânare al autocamioanelor. 

La rândul lor aceste trei categorii, în funcţie de construcţia lor, pot fi de mai multe feluri, acest lucru depinzând de sarcina pe puntea autovehiculului admisă pe standul de diagnosticare. 

Standurile cu role sunt construite din punct de vedere mecanic şi electric la fel, însă din punct de vedere electronic acestea pot avea diferite configurări astfel încât să fie posibilă şi testarea autovehiculelor cu tracţiune integrală.

Având în vedere existența mai multor tipuri de standuri cu role pentru diagnosticarea sistemului de frânare s-au dezvoltat cerințe legate de caracteristicile funcționale ale acestora în strânsă legătură cu cerințele legislative în vigoare, astfel : 

Stand de frânare cu role (corespunzător clasei de inspecţie tehnică periodică). 

Standul de frânare cu role trebuie să fie dotat cu dispozitiv de sesizare a alunecării relative la o valoare de 24% a acesteia, dispozitiv pentru măsurarea efortului la pedală (preferabil fără cablu de legătură), iar pentru clasa a III-a de inspecţie tehnică periodică, şi cu dispozitiv pentru măsurarea presiunii în instalaţia de frânare (0 - 10 atm.). Diametrul rolelor trebuie să fie de minim 160 mm, iar coeficientul de frecare dintre rolă şi banda de rulare a anvelopei trebuie să fie de minim 0,6 în stare umedă. 

Standul de frânare cu role pentru clasa a II-a de inspecţie tehnică periodică trebuie să aibă viteza periferică a rolelor de minim 5 km/h, iar standul de frânare cu role universal, de minim 5 km/h pentru clasa a II-a de inspecţie tehnică periodică şi de minim 2,5 km/h pentru clasa a III-a de inspecţie tehnică periodică. 

Standul de frânare cu role trebuie să fie prevăzut cu afişaj analogic (grafică analogică pe monitor) sau cu indicatoare analogice. Afişajul analogic trebuie amplasat astfel încât să permită vizualizarea sa de către operator, indiferent de poziţia ansamblului de vehicule pe stand. 

Standul de frânare cu role pentru clasa a III-a de inspecţie tehnică periodică trebuie să fie dotat cu dispozitiv de simulare a încărcării vehiculului pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice la vehiculele cu sistem de frânare pneumatic fabricate după anul 2001 inclusiv. Acesta trebuie să fie capabil să simuleze o încărcare de minim 3000 kg pe punte. 

Standul de frânare cu role trebuie să permită măsurarea rezistenţei la rulare, a forţei de frânare, a forţei de apăsare la pedală şi a presiunii în instalaţia de frânare pneumatică şi să permită aprecierea ovalităţii. Forţa maximă de frânare trebuie să fie măsurată la o alunecare relativă de 24%. 

Programul standului de frânare cu role trebuie să permită determinarea cel puţin a coeficientului de frânare pentru frâna de serviciu şi pentru frâna de staţionare, precum şi a dezechilibrului dintre forţele de frânare la roţile aceleiaşi axe pentru frâna de serviciu şi pentru frâna de staţionare. 

Pentru inspecţia tehnică periodică la autovehiculele cu tracţiune integrală permanentă, staţia trebuie să fie dotată cu stand de frânare care să permită efectuarea acestui tip de verificare. 

Standul de frânare cu role trebuie să permită transmiterea datelor către un calculator şi o imprimantă. 

Programul standului de frânare cu role trebuie să permită tipărirea rezultatelor măsurătorii. Pe buletinul de probă trebuie să fie tipărite cel puţin următoarele date: 

- marca, tipul şi numărul de înmatriculare al vehiculului verificat (aceste date pot fi introduse de la tastatură sau completate manual de inspector pe buletinul de probă); 

- data, ora şi minutul la care a fost efectuată verificarea; 

- masa efectivă a vehiculului sau masele efective pe punţi, în momentul efectuării probei; 

- sistemul de frânare verificat (serviciu sau staţionare); 

- puntea verificată (puntea 1, puntea 2 etc.) şi valorile forţelor de frânare măsurate; 

- valorile coeficienţilor de frânare (pentru frâna de serviciu şi cea de staţionare); 

- valorile dezechilibrelor forţelor de frânare pe punţi (pentru frâna de serviciu şi cea de staţionare); 

- valoarea măsurată a forţei de apăsare la pedala de frână (după caz, calculul forţei maxime admisibile la pedală pentru autovehiculul respectiv va fi efectuat manual de către inspector pe buletinul de probă). Această cerinţă se aplică numai în cazul dispozitivelor care pot asigura transmiterea semnalului; 

- valoarea măsurată a presiunii din instalaţia de frânare pneumatică. 

Nu este obligatorie tipărirea pe buletinul de probă a valorilor limită pentru coeficienţii de frânare şi dezechilibre, precum şi a rezultatului verificării. Totuşi, în cazul respingerii vehiculului pentru neconformităţi ale sistemului de frânare, inspectorul va consemna manual pe buletinul de probă valorile limită ale parametrilor ce au condus la respingerea vehiculului.  

Sistemul de cântărire pentru măsurarea maselor, trebuie să aibă o precizie de minim +/- 2% din valoarea măsurată. Cântarul trebuie să fie conectat la acelaşi calculator ca şi standul de frânare cu role. 

Motorul electric este susţinut în aşa fel încât acesta să aibă un grad de libertate, să se poată roti. Această mişcare de rotaţie este limitată datorită unei tije metalice, încastrată la un capăt în carcasa motorului electric, pe care sunt montate traductoarele cu mărci tensometrice.

Schema constructivă a unui modul 

subansamblu motor electric – reductor – rol.